Decenii de cercetare cognitivă și comportamentală confirmă faptul că creierul uman trece printr-o dezvoltare semnificativă și maximă în primii doi ani de viață. Continuăm să învățăm și să ne dezvoltăm toată viața noastră, dar primii doi ani vor determina abilitățile de învățare, caracterul și abilitățile interpersonale. Plasticitatea creierului din primii ani de viață oferă un potențial pentru o intervenție terapeutică de succes, care poate schimba conexiunea neuronală într-o direcție adecvată pentru sugarii aflați la risc de a dezvolta autism. (Hanna Alonim. Journal of Infant, Child, and Adolescent Psychotherapy, 2013)
Cercetători din domeniul autismului infantil, (Baron Cohen, S, 1992; Klin, A, 2008; Courchesne, E, 2011; Pierce, K, 2011) confirmă teza că, în timp ce creierul se află la apogeul plasticității, creșterea și conexiunile dintre celulele nervoase pot fi influențate, și acest lucru contribuie la reducerea semnificativă a gravității simptomelor în autism.
“Creierul este un sistem dinamic de autoorganizare și se știe că anomaliile dezvoltate în structurile sale timpurii vor afecta ulterior structurile care se bazează pe acestea. De exemplu, dacă construim un turn din cuburi, stabilitatea cuburilor superioare va depinde de cuburile care stau la baza acestuia. Prin urmare, depistarea copiilor cu risc și intervenirea încă din fragedă pruncie va avea un efect decisiv care poate preveni escaladarea simptomelor autismului, în mod fundamental. În cele mai multe cazuri, o schimbare semnificativă în dezvoltarea sugarului poate fi observată chiar și după o scurtă perioadă de tratament, iar uneori chiar și doar o orientare adecvată a părinților poate produce o mare schimbare.” (Alonim 2020)