AUTISM & DIAGNOSTIC

DSM

         DSM (Manualul de Diagnostic și Statistică) este utilizat de profesioniștii în sănătate mintală ca mijloc de diagnosticare a pacienților și de furnizorii de servicii și companiile de asigurări pentru a determina ce tulburări și tratamente trebuie acoperite.

CE ESTE AUTISMUL?

Autismul este definit ca o tulburare de dezvoltare

ce afectează abilitatea copilului de a se angaja în

relații interpersonale şi de comunicare socială.

AUTISM

Autismul este o tulburare de dezvoltare. Definițiile pentru autism au suferit de-a lungul timpului cele mai ample modificări. Acesta este, de asemenea, domeniul cel mai cercetat. Definițiile din DSM-IV s-au bazat pe trei categorii: a) dificultăţi sociale, b) dificultăţi de limbaj și c) comportament repetitiv. În noua ediție (DSM-V ) limbajul a fost eliminat și a primit o clasificare separată. Acest lucru a fost făcut din înțelegerea faptului că ceea ce este important este cum vorbește copilul acum și nu când a început să vorbească. S-au păstrat două criterii: a) relații sociale, b) comportament ritualic repetitiv. Criteriile au fost legate de amploarea duratei, severitatea și suferința familială.

Istoric

„Nu știi unde mergi, decât dacă știi de unde ai venit…”

Prima ediție a DSM a fost publicată în 1952. Acesta conținea diferite afecțiuni, în special schizofrenia, majoritatea afecțiunilor fiind asociate cu soldații care suferiseră traume în cel de-al doilea război mondial.

În cea de-a doua ediție a DSM, care a fost publicată în 1968, s-a pus accent pe nevroze. Simptomele în sine au fost evidențiate și s-a pus mai puțin accentul pe diagnostic. Prima și a doua ediție au fost repere în psihiatrie. Aspectul biologic nu era deloc evident. Într-o oarecare măsură, deciziile care au fost luate atunci au încă o influență asupra prezentului. Nici astăzi, DSM-5 nu se leagă de biologie și asta în ciuda cercetărilor abundente efectuate în acest domeniu în ultimul deceniu.

A treia ediție, publicată în 1980, a luat în principal o poziție împotriva psihanalizei și s-a bazat pe categorii scurte de simptome. Dar pentru prima dată, cartea de definiții a fost susținută de NIMH (National Institute of Mental Health) și, prin urmare, a avut și implicații largi. DSM-IV care a fost publicat în 1994 a avut în mare parte modificări minore de impact, deși a adus, de exemplu, definiția PDD și a stârnit multe controverse – totuși, până la urmă, am avut 20 de ani de „înflorire a definițiilor”, care au fost adesea folosite în mod eronat, astfel încât s-a înregistrat o creștere bruscă a celor diagnosticați cu tulburări psihice, remarcabilă în special pentru diagnosticul de autism.

DSM-5

Ediția a cincea este influențată în mod perfid de a treia. Este conservatoare și evident influențată de considerente profesionale și sociologice, dar mai ales de aspecte economice și politice. Numărul a fost modificat în ultimul moment de la numărul său roman „V” la „5” pentru a adapta stilul la generația mai tânără. Cine și-ar fi putut imagina în 2000, când au început să lucreze la cea de-a cincea ediție, cât de digitală va deveni lumea în 2013… În noua ediție există 157 de tulburări definite și este nevoie în principal de clasificare pentru a face distincție între ele.

CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM-V

  • Deficite persistente în comunicarea și interacțiunea socială ce se întâlnesc în cadrul mai multor contexte, manifestate în următoarele arii în momentul evaluării
  1. Deficite în reciprocitatea social – emoțională
  2. Deficite ale comportamentelor comunicării nonverbale folosite în cadrul interacțiunilor sociale
  3. Deficite în dezvoltarea, menținerea și înțelegerea relațiilor
  • Comportamente, interese sau activități restrictive cu modele repetitive, manifestate în cel puțin două din următoarele arii:
  1. Mișcări motorii, folosirea de obiecte sau limbaj stereotip sau repetitiv (de exemplu: stereotipii motorii simple, aliniatul jucăriilor sau aruncatul obiectelor, ecolalalia, utilizarea frazelor idiosincratice).
  2. Insistența ca lucrurile să se întâmple în același fel, o aderare inflexibilă la rutine sau modele ritualizate pentru comportamente verbale sau nonverbale (de exemplu reacții extreme la schimbări mici, dificultăți în situațiile de tranziție, modele rigide de gândire, formule de salut, nevoia de a urma aceeași rută sau de a mânca același lucru în fiecare zi).
  3. Interese restrictive, fixiste de o intensitate și concentrație anormale (de exemplu atașament puternic sau preocupare față de un obiect neobișnuit, interese înalt restrictive și manifestate cu perseverență).
  4. Hiper sau hipo-reactivitate la stimuli senzoriali sau interes neobișnuit pentru caracteristicile senzoriale ale mediului (de exemplu aparent indiferenți la durere sau temperatură, reacții nepotrivite la anumite sunete, texturi, mirositul sau atingerea în mod excesiv  a obiectelor, fascinație pentru lumini și mișcare).

TESTELE CLINICE (copii peste 2 ani) ADOS– Autism Diagnostic Observation Scale ADI-R– Autism Diagnostic Interview – Revised

TESTELE CLINICE cele mai des folosite în diagnosticarea autismului pentru copii peste 2 ani sunt:

  • ADOS– Autism Diagnostic Observation Scale
  • ADI-R– Autism Diagnostic Interview – Revised
Pentru evaluarea unui copil, în vederea diagnosticării, sunt necesare cel putin 2-3  întâlniri, la intervale de timp diferite, programate la ore diferite ale zilei, pentru a elimina/înlătura eventualele comportamente neadecvate ale copilului cauzate de timiditate, oboaseală, foame, plictiseală, adaptare la nou, etc.

TESTELE CLINICE (18-24 luni) ADOS-3-T – (for toddlers) M-CHAT – Modified Checklist for Autism in Toddlers Q-CHAT – Quantitative Checklist for Autism in Toddlers

TESTELE CLINICE specifice identificării autismului pentru copii între 18 luni și 24 de luni sunt :

Instrument de Screening (sub 18 luni) ESPASSI – Early Signs of Pre-Autism Scale for Infants

INSTRUMENT DE SCREENING pentru Copii aflati la Risc în Autism (sub 18 luni):

Evaluarea și tratamentul sugarilor este expertiza Centrului Mifne.

Conţinutul acestei pagini este preluat integral de pe site-ul Centrului Mifne Israel